Timpul e dusmanul meu...cu cata nostalgie imi amintesc ca mai ieri,ma trezeam dimineata sa ma duc la scoala….
12 ani de liceu,atat de repede au trecut,atat de repede neam maturizat…am in suflet un dulap intreg de amintiri scrise,in fiecare struna a sa pastrez inca acordurile anilor de liceu…
pentru prima data,cand imi vine intr-atat de greu sa ma despart de tot frumosul care a fost..desi am deschis drumul altei perioade din viata…tot mai curge seara o lacrima pentru clipele traite la maxim in liceul meu iubit..de ati sti cat de tare imi este dor,de galagia de la pauza,caci acolo se simte ca este viata;de mirosul de la cantina;de placintele cu cartofi si de urechiuse;de niste lectii cu clasele mai mici;la urma urmei…de o fuga de la ore…,de prostiile de la ore,de atmosfera cea de plictiseala…sau de lectiile in care te tineai de burta,de atat ras..nici nu va imaginati cat de speciali sunteti fiecare din voi pentru mine..cuvinte…numi ajung niciodata cuvinte pentru a reda starea mea cand imi amintesc de liceu…doar emotii..
am plecat din banca mea,plecat cu dor…de fiecare coltisor,care imi vorbeste de vreo intamplare…
mam trezit acum aruncata intro lume,care e total diferita de universul in care traiam,nu mai e acel entuziasm..nu mai e viata in mine…in fiece zi am impresia,ca e doar un vis tot ce mi se intampla…nu mai sunt oamenii cu care pot vorbi pe orice tema
(fara sa ma judece),sami puna mii de intrebari,sa radem impreuna pana la lacrimi,sa plang fara rusine pana la isterica,sa zbrud,sa sar in gat prietenilor dragi.,.mai am senzatia,si speranta ca ma trezesc peste cateva clipe din somn,si plec ca in fiecare dimineata la scoala..dar..nu mai e asa……
imi lipseste mult liceul…
12 ani de liceu,atat de repede au trecut,atat de repede neam maturizat…am in suflet un dulap intreg de amintiri scrise,in fiecare struna a sa pastrez inca acordurile anilor de liceu…
pentru prima data,cand imi vine intr-atat de greu sa ma despart de tot frumosul care a fost..desi am deschis drumul altei perioade din viata…tot mai curge seara o lacrima pentru clipele traite la maxim in liceul meu iubit..de ati sti cat de tare imi este dor,de galagia de la pauza,caci acolo se simte ca este viata;de mirosul de la cantina;de placintele cu cartofi si de urechiuse;de niste lectii cu clasele mai mici;la urma urmei…de o fuga de la ore…,de prostiile de la ore,de atmosfera cea de plictiseala…sau de lectiile in care te tineai de burta,de atat ras..nici nu va imaginati cat de speciali sunteti fiecare din voi pentru mine..cuvinte…numi ajung niciodata cuvinte pentru a reda starea mea cand imi amintesc de liceu…doar emotii..
am plecat din banca mea,plecat cu dor…de fiecare coltisor,care imi vorbeste de vreo intamplare…
mam trezit acum aruncata intro lume,care e total diferita de universul in care traiam,nu mai e acel entuziasm..nu mai e viata in mine…in fiece zi am impresia,ca e doar un vis tot ce mi se intampla…nu mai sunt oamenii cu care pot vorbi pe orice tema
(fara sa ma judece),sami puna mii de intrebari,sa radem impreuna pana la lacrimi,sa plang fara rusine pana la isterica,sa zbrud,sa sar in gat prietenilor dragi.,.mai am senzatia,si speranta ca ma trezesc peste cateva clipe din somn,si plec ca in fiecare dimineata la scoala..dar..nu mai e asa……
imi lipseste mult liceul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu