Emotie de toamna

  A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine  cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori,

ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,

ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o sa se inchida cu o frunza de pelin.

Şi atunci ma apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le inec in mare.

Şuier luna  şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.

(Nichita Stanescu)