Mult rîvnita iarnă

Iarna…ceva de neatins, neîmplinit sau poate ceva imaginabil.

Iarna…mii de cuvinte pentru a descrie acest anotimp care lipseşte sau care ,mai bine, întarzie sa apară din alte zeci de motive.  Imi este dor de primul fulg de nea la fel de mult ca şi de vara care trebuie sa vină dupa o iarna grea.  Imi este greu să cred ca fulgii de nea incă nu s-au aşternut pe stratul uscat, ingheţat al pămantului.

Vreau să tremur atunci cînd privesc pe fereastra şi să mă incalzesc din nou cu o cană de ciocolata caldă.  Vreau să stau langă şemineu şi să aud sunetul placut al lemnelor care trosnesc atunci cînd le indesesc pe uşa,  să privesc pe fereastra şi privirea să mi se lumineze, să simt nevoia să pun ceva gros pe mine şi să ies afară cu sania. Sania cea veche si plictisita de iernile grele care au trecut peste ea, sania acea care m-a dus in spatele ei de la primii mei ani in viata, sania care acum asteapta nerabdatoare iarna.

Imi lipsesc oamenii de zapada care ii faceam mereu şi  care mereu erau inveliţi cu o haina albă, groasă, pufoasă si inghetată.

Vreau sa pictez o poveste frumoasă de iarnă...