PREVIZIUNI PENTRU 2012

Pe lîngă sfîrşitul lumii, programat pe undeva prin decembrie, anul acesta :

– Preşedintele Republicii Moldova va fi ales

– Vor muri nişte bătrîni, ceea ce va afecta electoratul PCRM

– O mare parte din liceeni vor primi diplomele de BAC, vor copia pentru ele, vor căpăta note bune, Ministerul se va lăuda cu cît de “deştepţi” şi cît de “eficient” este învăţămîntul Preuniversitar.

– O mare parte din Liceeni admişi la faculătăţi, descoperă că iarna nu-i ca vara, toamna nu-i ca iarna, că ei de fapt  iarăşi sunt nevoiţi să dea bani pentru a trece de examene..

– Mii de tone de" răsărita" vor fi mîncate în parcurile din Chişinău.

– Tone de bere vr fi băute

– Mii de tone de gunoi vor fi strînse de Hai Moldova.

– O mare parte  este admisă la facultate. Un procent impunător din ei sunt admişi la facultatea de DREPT a USM, pentru a deveni – “iurişti”

– Milioane de înjurături vor fi spuse în transporturile publice.

– O mare parte din piţipoancele de la licee vin la facultăţi, preponderent la ASEM, unde vor constitui din nou factorul de glamur ţărănesc.

– Vor mai apărea cîţiva lei în plus la contractul de studiu. Nimeni nu ştie de la ce apar, întrucît metode vechi, profesori vechi, tehnologie veche, clădiri vechi – TARIFE NOI !!!

– După absolvirea studiilor, studentii vor căpăta certificate de şomer, un procent din aceştea poate vor intra “pe blat” la lucru, alţii vor plăti ca să intre la lucru – investind bani în asta vor fi nevoiţi să fure din greu pentru a răscumpăra investiţia.

– Tot după absolvire in  piaţa Centrală vor creşte numărul de “perekupnişi”.

– Se vor destupa peste 20.000 de sticle de “Gura Căinarului” cu vin de ţară

– Zeci de mii de statusuri noi pe facebook. Mii de statusuri de pe odnoklassniki vor fi copiate de pe facebook.

– Mii de cupluri vor trece “in to an relationship” pe facebook şi “v atnaşănie” pe odnoklassniki..

– Se vor trece graniţa mii de tone de pachete de ţigări...

Şi multe altele.....ASTA  E  MOLDOVA  NOASTRA ....

Mult rîvnita iarnă

Iarna…ceva de neatins, neîmplinit sau poate ceva imaginabil.

Iarna…mii de cuvinte pentru a descrie acest anotimp care lipseşte sau care ,mai bine, întarzie sa apară din alte zeci de motive.  Imi este dor de primul fulg de nea la fel de mult ca şi de vara care trebuie sa vină dupa o iarna grea.  Imi este greu să cred ca fulgii de nea incă nu s-au aşternut pe stratul uscat, ingheţat al pămantului.

Vreau să tremur atunci cînd privesc pe fereastra şi să mă incalzesc din nou cu o cană de ciocolata caldă.  Vreau să stau langă şemineu şi să aud sunetul placut al lemnelor care trosnesc atunci cînd le indesesc pe uşa,  să privesc pe fereastra şi privirea să mi se lumineze, să simt nevoia să pun ceva gros pe mine şi să ies afară cu sania. Sania cea veche si plictisita de iernile grele care au trecut peste ea, sania acea care m-a dus in spatele ei de la primii mei ani in viata, sania care acum asteapta nerabdatoare iarna.

Imi lipsesc oamenii de zapada care ii faceam mereu şi  care mereu erau inveliţi cu o haina albă, groasă, pufoasă si inghetată.

Vreau sa pictez o poveste frumoasă de iarnă...

Ne amintim mereu fără să  vrem de timpuri de mult apuse, care nu ne dau pace . Nici măcar de  dragul prezentului care se chinuie să rămână stabil …

 Viața ne joacă feste …  ne  dă  dragoste doar cu lingurița, ne dă speranțe doar cu miligramul, și …. restu…… descoperă tu om care iubești … Și  chinuie-te  să menții ceea ce ai , aleargă să dobândești ce alții nu au … Și luptă să construiești ceva  ce alții  nici măcar nu visează să aibă într-o zi ….

Viata de Student

"Acest articol este dedicat tuturor studenţilor. Acei ţărani ai patriei care lupta cu stiloul în mână pentru o viaţă mai bună. Acei răzeşi moderni care nu se sperie de un simplu examen"

La inceputul fiecarui semestru:

Dupa prima saptamana:

Dupa a doua saptamana:

Inainte de partiale:

In timpul partialelor:

Dupa partiale:

Inainte de inceperea sesiunii:

Cand aflii programarea examenelor:

7 zile inaintea examenului final:

6 zile inaintea examenului final:

5 zile inaintea examenului final:

4 zile inaintea examenului final:

3 zile inaintea examenului final:

2 zile inaintea examenului final:

1 zi inaintea examenului final:

Noaptea dinaintea examenului final:

1 ora inaintea examenului final:

In timpul examenului final:

Dupa ce ai iesit din sala de examen:

Dupa examen, in vacanta:

Asta e viata de student!

imagini  preluate  (iepure cu iepure))))0

Realizaeaza...

E totul mult prea complicat si nimeni in jur care sa te ajute,sa te ridice in brate si sa te treaca peste acel hop.Pentru ca asta speri ca e,doar o perioada din viata ta in care ai nevoie de ajutor,dar pe care nu ai cui sa i-l ceri.Si bineinteles ca stii deja ca trebuie sa te descurci singur,ca trebuie sa dovedesti ca esti curajos si puternic,dar totul se misca mult prea repede,iar slabiciunea ta risca sa apara la orice pas.
In situatii din acestea,cand unei persoane ii este greu si nu se intelege prea bine pe sine,isi aduna prietenii in jurul sau,pentru ca ei mereu stiu sa asculte si intotdeauna sa dea un sfat sau daca nu,simpla prezenta si zambetul cald,din inima ajuta la fel de mult.
Dar tu?Tu descoperi in situatia asta ca nu ai la cine sa apelezi,ca nu ai gasit nici o persoana careia sa-i poti spune tot ce-ti trece prin cap oricat de stupid ar suna,in fata careia sa nu trebuiasca sa-ti ascunzi lacrimile lipsite de sens.Sau poate nici nu te-ai straduit sa o cauti sau sa dai dovada ca meriti asa oameni in jurul tau.
Si totusi…ce se intampla cu tine?De ce acum totul e diferit?De ce zambetul tau nu mai spune lucrurile ce le spunea acum ceva timp,ci se afla acolo doar pentru a te incuraja,pentru a te face sa crezi ca pasul urmator pe care il vei face e lipsit de pericol.Sunt intrebarile tale,la care nu gasesti in niciun chip raspunsuri.
Ai nevoie de o imbratisare calda si de un “totul va fi bine”,dar de unde poti cumpara asa ceva?Exista vreun magazin ce adaposteste asemenea produse?Probabil ca nu,sunt prea pretioase,si totusi uneori atat de neinsemnate.Trebuie sa ai cu adevarat nevoie de ele pentru a le aprecia adevarata valoare.
E totusi amuzant sa-ti imaginezi un om pe strada cu o pancarta imensa pe care sa scrie “ofer imbratisari si sfaturi adecvate” si alaturi pretul cerut.Dar chiar si in aceasta situatie imposibila nu ai putea sa te lasi pe mana unui strain.
Si se ajunge din nou la cuvantul acela atat de utilizat,la “prieteni”.Oricine ii are si oricine ii pretuieste,doar tu inca ii mai cauti.
Viata are surprize pentru fiecare dintre noi.Si poate misiunea ta e sa treci de acest deal singur,sa dovedesti ca poti si esti capabil,desi in gandul tau iti spui ca nimeni nu merita sa fie singur.
Mai gandeste-te putin si vei descoperi ca nu esti singur,e doar un sentiment trecator;vei descoperi ca sunt atatea persoane in jurul tau carora le pasa,dar care poate pentru tine au trecut intr-un fundal obisnuit.
Repicteaza fundalul si fa-l special si scoate de acolo tot ce emana caldura,toate fiintele ce tin la tine.
Realizeaza si proba va lua sfarsit.
Imbratiseaza si deschide-te putin,lasa-i pe cei din jur sa te cunoasca cu adevarat,sa-ti cunoasca povestile nu doar numele. 

Mîine

 Lasa-mi timp doar pana maine.Te rog.
Inchide usa si fa-te ca nu ma auzi.
Promit ca maine nu vor mai fi lacrimi si nu vei mai auzi nici un ‘nu stiu’.
Promit ca maine voi fi bine,voi fi puternica si voi sti sa zambesc dispretuitor.Maine voi sti sa pasesc increzator si nu te voi mai lasa niciodata sa vezi ce simt si cum gandesc.
Maine voi sti ce vreau de la viata,iar daca nu voi sti,tu nu vei mai afla de nesiguranta mea.
Maine o sa lupt si o sa zic ‘nu-mi pasa’.
Maine o sa te imbratisez ca pe un strain oarecare.
Maine ma voi adaposti de ploaie,dar acum te rog lasa-ma sa simt fiecare strop rece.
Maine voi aprinde lumina,dar acum stinge-o te rog si lasa intunericul sa cuprinda peretii acestei camere,lasa-l sa le stearga toate amintirile,tot ce stiu despre mine.
Maine voi sti catre ce ma poarta pasii.
Promit ca maine nu voi mai asculta nepasarea din jur si nu voi mai fi ranita de plecarea unor oameni de langa mine.Maine ii voi lasa sa plece cu zambetul pe buze si voi realiza ca nu au fost niciodata langa mine.Maine dar nu astazi,pentru ca acum totul inca doare.
Maine melodiile vor fi doar sunete de fundal in niciun caz povesti si sentimente.
Maine nu voi mai sta pe malul marii privind furia valurilor,ci voi inota in larg uitand de tot.
Maine as vrea sa fiu altcineva,sa ma schimb,dar nu voi reusi.Voi incerca sa lupt si sa devin mai puternica e tot ce-ti pot promite.Atat.
Celelalte promisiuni sunt fulgi de nea,ce se vor topi,probabil,atunci cand vor atinge pamantul cald.

Ce este viata?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”
Ma intreb cum ai raspunde daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?

Emotie de toamna

  A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine  cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori,

ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,

ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o sa se inchida cu o frunza de pelin.

Şi atunci ma apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le inec in mare.

Şuier luna  şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.

(Nichita Stanescu)

Trebuie să schimb foarte multe lucruri

Si .......... n-am curaj să încep cu nici unul. Trebuie să încep de undeva. De la mine, de la tine, de la motivul pentru care te târăşti de la o zi la alta, aşteptând să se întâmple o minune şi să începi să trăieşti din nou, de la permanenta muncă de a evita să-ţi întâlnesc privirea, de la nonşalanţa cu care te iau peste picior când chiar nu pot evita dialogul, de la miile de întrebări pe care le-am strâns în cap, de la zâmbetul pe care nu mi-l pot reţine când intri în încăpere, de la căldura care îmi invadează corpul, de la avântul pe care şi-l iau braţele mele spre tine când te apropii, de la oboseala mea cronică, de la un suflet încremenit de spaima încă unei deziluzii, de la talentul de detectiv pe care îţi doresc să-l ai, de la curajul pe care va trebui să ţi-l faci, pentru că de data asta chiar nu mai am de gând să ridic nici un deget.

Ginduri in noapte.

Palmele mele acoperă zgomotul timpului. Nu ştiu dacă ieri sau astăzi aş fi putut scrie, oricum mâine nu mi-aş mai fi amintit nimic, sufletul meu îşi acoperă ferestrele de cântec nocturn cu perdele de somn şi uitare…

Dar acum noaptea tace. Şi mirosul teilor înfloreşte de departe cu un cântec de uitări. În privirile mele nu sunt decât amintiri. Fiecare parte din mine nu e altceva decât un trecut pe care îl acopăr cu zâmbete îngustate de masca conştiinţei unui “acum” şi pe care îl descopăr în nopţi ca acestea, ansamblând părţi din mine, dintr-un “eu” trecut…

În mine s-au adunat rămăşite de nopţi, de răsărituri cântate pe buze uscate şi nisipoase..

În mine nu mai dansează timpul. Eu nu mai dansez pe maluri de zi.

Sufletul meu s-a împleticit în sine. Visează bărci colorate în apus.

Sunt acoperită de amintiri. Privirile mele vorbesc poate prea mult......

Pana de inspiratie...

Aş vrea să scriu mai mult pe acest blog, dar am rămas în pană… de inspirație…sau cuvintele nu mă mai ajută…

În această plictiseală continuă şi sufocantă mi-e greu să îmi găsesc energia psihică necesară pentru a compune ceva. Asta cere şi o implicare emoțională din partea mea. Dar nu mă mai pot gândi deloc la acest lucru, la ce vreau să scriu, la cuvinte, la sensuri, la implicații.

Mă întreb doar…de ce timpul trece atât de repede? E adevărat că mă afund într-un plictis, dar…. dacă timpul ar fi de partea mea, poate că m-aş gândi la nişte activități pe termen lung, pentru a alunga plictiseala, dar aşa…. Timpul trece prea repede, şi nu-mi oferă nici măcar şansa de a mă gândi la ceva.. Puteam profita de fiecare joc, de fiecare pagină întoarsă a vreunei cărți, de fiecare rază de soare, de fiecare surâs. Acum aceste lucruri trec prea repede, ca o frunză-n vânt. Nu lasă nicio urmă în spate, de parcă nici nu ar fi existat, de parcă nici nu le-aş fi simțit. Apusurile îşi aruncă culorile pe cer repede, la fel de repede cum se dizolvă în întuneric.

Nu pot să cred câte s-au schimbat,  nu.mă mai pot regăsi pe mine. Nici surâsul, nici jocul. Nici apusul, nici soarele…

Totul e din vina timpului. Atunci de ce trecea timpul aşa încet? Sau… percepeam eu altfel trecerea timpului ? poate că nu-mi păsa de el. Poate că nu realizam câte poate face timpul cu noi. Vreau să fentez timpul. Dar nu pot. Nu mai am jocul în mână, în priviri. Nu mai am surâsul acela inocent, de o nonşalantă joacă cu luminile şi culorile. Sau poate că mi-a rămas pe chip. Doar că nu îl mai priveşte nimeni acum. Sau poate că mi-a rămas în suflet. Da, sigur aşa este. Sufletul îmi zâmbeşte adesea. Pe el lumea nu-l poate atinge. El nu poate fi văzut şi de aceea e fericit. Fiindcă poate trăi în libertatea lui fericită, în copilăria lui care ar îmbăta de fericire orice privire, orice chip, orice rid, orice copil rămas între trecut şi prezent, ca mine.

Scumpii ani de liceu...

Timpul e dusmanul meu...cu cata nostalgie imi amintesc ca mai ieri,ma trezeam dimineata sa ma duc la scoala….
12 ani de liceu,atat de repede au trecut,atat de repede neam maturizat…am in suflet un dulap intreg de amintiri scrise,in fiecare struna a sa pastrez inca acordurile anilor de liceu…
pentru prima data,cand imi vine intr-atat de greu sa ma despart de tot frumosul care a fost..desi am deschis drumul altei perioade din viata…tot mai curge seara o lacrima pentru clipele traite la maxim in liceul meu iubit..de ati sti cat de tare imi este dor,de galagia de la pauza,caci acolo se simte ca este viata;de mirosul de la cantina;de placintele cu cartofi si de urechiuse;de niste lectii cu clasele mai mici;la urma urmei…de o fuga de la ore…,de prostiile de la ore,de atmosfera cea de plictiseala…sau de lectiile in care te tineai de burta,de atat ras..nici nu va imaginati cat de speciali sunteti fiecare din voi pentru mine..cuvinte…numi ajung niciodata cuvinte pentru a reda starea mea cand imi amintesc de liceu…doar emotii..
am plecat din banca mea,plecat cu dor…de fiecare coltisor,care imi vorbeste de vreo intamplare…
mam trezit acum aruncata intro lume,care e total diferita de universul in care traiam,nu mai e acel entuziasm..nu mai e viata in mine…in fiece zi am impresia,ca e doar un vis tot ce mi se intampla…nu mai sunt oamenii cu care pot vorbi pe orice tema
(fara sa ma judece),sami puna mii de intrebari,sa radem impreuna  pana la lacrimi,sa plang fara rusine pana la isterica,sa zbrud,sa sar in gat prietenilor dragi.,.mai am senzatia,si speranta ca ma trezesc peste cateva clipe din somn,si plec ca in fiecare dimineata la scoala..dar..nu mai e asa……
imi lipseste mult liceul…

fericirea

Ca un copil ce tanjeste mult timp dupa o jucarie, ma simt eu. O pandeste, ii da tarcoale, face tot posibilul sa o obtina. Si apoi? Se plictiseste de ea. Odata obtinuta, ea nu mai reprezinta niciun fel de interes.
Am fost in cautarea ei mult timp. Caut fericirea absoluta, ceea ce, zic unii, gasesti doar in carti.
Cui ii pasa de carti? Asta e realitatea mea si asta vreau, asta imi doresc, asta caut.
Cui ii mai pasa de gura lumii? Azi toti iti vor binele, maine iti intorc toti spatele.
Adica tot ce ai azi nu e realizat pe o baza solida; totul e superficial. Ca atare, te bucuri de ceva superficial. Fericirea e superficiala, starea de bine e superficiala, faptul ca toti tin la tine e superficial. Ceea ce azi te bucura, dar maine te plictiseste, ceea ce azi iti doresti, maine obtii si la care poimaine renunti, e superficial. Nu tind catre superficialitate si vreau ceva real, puternic, complet.. absolut. Vreau ceva de care sa ma bucur si azi si maine si mereu.
Fericirea superficiala e doar un joc; te joci azi, eventual maine si il inchei, plecand in cautarea altei jucarii.
Merit mai mult decat atat. Merit mai mult decat un joc.
Fericirea merita mai mult. Merita sa fie tratata la un nivel mult mai ridicat fata de ceea ce numim superficialitate.
Dar fericirea de care am avut parte, cea care o credeam a fi pentru totdeauna, s-a incheiat. Nu a fost superficiala, dar a incetat sa mai existe. Am primit o lovitura puternica si cand m-am trezit, m-am vazut singura, fara sustinere, fara sa am idee incotro sa merg. Pierderea ei a adus o serie de bucurii superficiale. Paream a fi bine. Privind inapoi, imi dau seama ce mediocra eram. Am dat nas in nas cu realitatea. Atunci am vazut: ajunsesem sa ma bucur de lucruri mediocre; ma bucuram pe moment, dupa care nu mai stiam de mine.
In timp, cu rabdare, am invatat din nou sa traiesc intr-un mod fericit, sa ma bucur de lucruri simple, dar nu superficiale. Stiam ca o voi gasi intr-un final. Si am intalnit-o. Poate e prea mult spus. Stiu ca o simt... il simt.
Pe zi ce trece sunt tot mai aproape de ea, o simt tot mai mult si stiu ca o voi atinge.
Dar mi-e frica sa ma bucur de ea. Mi-e frica sa o ating. Nu vreau sa o ranesc, sa o patez; e pura.....

Raspunsuri avem?

Exista fericirea sau e doar o consecinta a ceea ce numim sentimente? In ce se masoara? Cunoaste limitele?
Cum ar trebui sa arate cel mai bun prieten?
Cand ridici vocea e pentru ca esti ranit sau pentru ca urmeaza sa ranesti?
De ce atunci cand vrei sa te aperi, le faci rau celor din jurul tau?
De ce tii totul in tine..pana la refuz, fara sa ai curajul de a da totul afara treptat?
De ce esti puternic doar pentru cei din jurul tau, iar pe tine te lasi in cele din urma?
Are vreo culoare suferinta? Exista? Sau e rodul imaginatiei noastre?
De ce zambesti fara motiv?
De ce iti plac jocurile?
De ce il privesti cu coada ochiului, in speranta ca te va observa totusi?
De ce inocenta inceteaza sa mai exista dupa varsta de 7 ani?
De ce esti timida cand ai nevoie sa fii cea mai curajoasa?
De ce sa stii sa fii rea si buna in acelasi timp, pasionala si rusinoasa, indragostita si rece?
Daca esti constienta de consecinte, de ce ajungi acolo?
De ce (inca mai) faci greseli cand stii ca ai mers prea departe?
De ce/ cine iti e cel mai dor?
Care e ultima persoana draga pe care ai pierdut-o intr-un fel sau altul?
Care e ultima persoana in care ai avut incredere si te-a tradat?
Care e ultima persoana care a avut incredere in tine si pe care ai tradat-o?
Cand ai zambit ultima oara?
Cand te-ai simtit liber ultima oara?
Care a fost ultimul secret pe care l-ai destainuit cuiva?
Unde ai vrea sa fii acum?
De ce te simti singur, desi esti inconjurat de atatia oameni?

Cei 10 "Daca"
1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
2. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.
3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
4. Daca primesti ceva, da mai departe.
5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.
6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
8. Daca devii celebru, ramai modest.
9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
10. Daca faci o observatie, nu jigni.

"Ah , femeile.Ele fac inaltimile mai inalte ,si caderile mai frecvente." Friedrich Wilhelm Nietzsche

Azi am deschis ochii şi am înţeles ceea ce Tu îmi spuneai de atâta vreme. Sunt specială! Sunt deosebită! Şi nu am o problemă de orgoliu sau de autosuficienţă ci pur şi simplu am început să înţeleg ceea ce Tu îmi şopteai atât de tandru la ureche.
Sunt specială, pentru că Tu m-ai scris în palma mâinii Tale, m-ai numit „lumina ochilor Tăi.M-ai alcătuit, nu din tărâna drumului, ci dintr-un suflet viu, şi ai pus în mine suflare din suflarea gurii tale. De aceea sunt atât de specială. M-ai aşezat mai presus de îngeri.,miai  daruit intreg universul.

Tradare sau Destin???

O umbra alba.
Un soare dezmembrat,
Un vis fara  viitor
O noua  zi fara tine.
              Rana eterna in  suflet,
              Gol imens de  asteptare,
               Speranta deșarta.plina de  vag...
                Lacrima suferinta- Viata mea.
Am dat uitarii totul,
Zimbet,fericire,iubita...
Am ramas  sigura,doar cu  mine,
Cu gindul  și tradarea ta.
                    Zimbesc,ma transform...
                     Și uit.......
                      Renasc din nou.
                        Am devenit  din   nou -EU.

Despre mine..

Ani... zile... clipe... fericire... suferinta... dor... dezamagire...bucurii... realizari... 18.       Viata  ma   facut  sa le simt gustul la toate,indiferent de  dulciata sau  amaraciunea pe care mi-au last-o.Unica .... cel putin asa  cred  unii.O  fiinta  ratacita din milioanele de pe  glob,care isi  expune  rusinoasele sale  ginduri.Am  aparut pe acest pamint cu un  scop...sper...

Sunt suflul printre frunze, şoapta care mângâie, flacăra care arde, râul care curge, ghimpele care străpunge... Cred în libertate, accept provocări, mă bucur de lucruri simple, îmi plac plimbările în natură, plutesc în fericirea clipei.

    Prieteni  adevarati- EXISTA,si le multumesc.
amici -destui
prima dragoste- .... a  fost
parinti -ii iubesc
sora-al doilea inger  al meu.
Nu pot sa exist fara ei.nu mai  sunt eu.
Sunt asa cum ma  cunoasteti,asa  cum ma vedeti,sunt   EU.